14.05.2013

Căsătoria

De ce-ar avea nevoie homosexualii de căsătorie?

În prima zi a pride-ului din anul curent organizatorii au hotărât să nu încalce regulile stabilite deja și să desfășoare ceremonia de oficiere a relațiilor de parteneriat. Presa n-a avut acces la această activitate, deși jurnaliștii și-au dorit foarte mult să-i vadă și să discute cu noii căsătoriți. Și asta nu pentru a-i felicita sau a se bucura pentru ei, ci pentru a încerca să înțeleagă (reieșind din conceptul lor obișnuit cu privire la familia tradițională) care dintre ei îi bărbatul, adică soțul și care-i soția.

Într-adevăr, la ceremonia de oficiere a căsătoriei care a avut loc, unul dintre parteneri a fost îmbrăcat într-un costum elegant, iar altul – într-o rochie în nuanțe romantice. Dar nici într-un cuplu de parteneri de același sex nu există nici soț și nici soție. Există, pur și simplu, doi oameni, care se iubesc reciproc și din acest motiv se simt fericiți.

 „Pentru ce le-ar trebui căsătoria? De ce dânșii se străduiesc să-și legalizeze relațiile conjugale? Oare chiar pentru a se simți pe deplin fericiți lor nu le ajunge acea hârțoagă sub formă de certificat oficial de căsătorie? Nu! Acest act le este necesar lor nu pentru a se simți pe deplin fericiți și nu pentru a demonstra sau a arăta cuiva ceva. El e necesar pentru ca ambii parteneri să fie protejați. Pentru ca averea adunată împreună în mai mulți ani de viață în comun după decesul unuia dintre parteneri să nu fie dată unor persoane străine. De acest document mai e nevoie ca în caz de îmbolnăvire a unuia dintre parteneri, celălalt să-l poată vizita nestingherit și să participe ambii la luarea unor decizii importante și pentru ca copiii care cresc în astfel de familii să aibă un viitor luminos. Persoanele homosexuale cer doar ca latura juridică și financiară a relației lor să fie reglamentată în cadrul legislației.

În acest context nicidecum nu se poate discuta despre atentatul la valorile tradiționale ale familiei. Nici de certificatul cu privire la căsătorie, nici de ștampila în pașaport n-au nevoie persoanele care se iubesc. Ei însă cer instanțelor statului să le respecte și protejeze dreptul la viața în comun, să le protejeze proprietatea, banii adunați în comun și copiii lor.

Cu părere de rău, deocamdată în societatea moldovenească familiile formate din persoane de același sex sunt privite de cei din jur, cel puțin, cu agresivitate. Din cauza fluctuațiilor în viața social-politică a țării actuala conducere de vârf a țării preferă să tacă când vine vorba de problema oficializării relațiilor de parteneriat între persoanele de același sex, iar persoanele publice se opun cu vehemență rezolvării acestei probleme și fac apel către societate să se opună unor lucruri evidente. Mai rămân a fi proaspete amintirile cu privire la declarațiile unor politicieni cu mare influență și cu un nivel înalt de încredere din partea populației, care au promis că nu vor admite nici mariajele homosexuale, nici înfierea copiilor de către cuplurile homosexuale și nici realizarea unor altor „revendicări” ale gay-lor și lesbienelor.

Între timp, în mai multe țări dezvoltate ale lumii politicienii și societatea în ansamblu deja s-au „copt” pentru adoptarea legilor care ar permite persoanelor homosexuale să-și oficializeze căsătoria. Societatea moldovenească nu e pregătită încă de așa schimbări mari și urmează să mai așteptăm cel puțin 7 – 10 ani. Gay-ii și lesbienele însă nu mai pot aștepta. Ei încearcă să-și legifereze relațiile măcar și neoficial. Ei înțeleg foarte bine că și ceremonia căsătoriei pe care o desfășoară organizatorii festivalului „Curcubeul peste Nistru”, și certificatul pe care-l primesc cu privire la mariajul lor pentru statul nostru, pentru oameni, pentru sistemul în care trăim nu e valabil. Dânșii însă sunt fericiți că există o asemenea organizație și apărători ai drepturilor omului care se străduiesc din toate puterile să îi ajute, fie chiar și imitând  o nuntă și eliberându-le un certificat „neautentic”.

În schimb, tortul de nuntă, săruturile, schimbul de inele, cadourile, florile, muzica, șampania spumoasă și mulțimea de felicitări – toate au fost cât se poate de reale, ca la una dintre cele mai frumoase nunți! Căci, după cum a observat și Alexei Marcicov, crearea unei familii, a unei noi celule a societății e o valoare veritabilă, valoare pe care persoanele homosexuale o pun, în multe cazuri, mai sus decât persoanele heterosexuale. Iar oficierea unei relații de parteneriat în fața prietenilor, colegilor, persoanelor apropiate conferă o responsabilitate suplimentară atât cuplului homosexual în ansamblu, cât și partenerilor acestui cuplu în parte.

Oricare persoană ar putea să spună cuvintele „te iubesc”, dar s-o facă în mod deschis nu s-ar încumeta oricine. Și nu numai în Moldova se va putea schimba situația în acest sens, a remarcat reprezentantul organizației ucrainene din domeniul apărării drepturilor omului „LiGA”  Oleg Alehin și le-a urat tuturor să creadă în faptul că împreună noi vom putea totuși să schimbăm această situație.

 Familii homosexuale în poze

Drept o originală continuare a tematicii relațiilor dintre persoanele de același sex în prima zi a pride-ului a devenit expoziția maestrului artei fotografice din Kiev Evghenia Beloruseț cu denumirea „Odaia mea”

În incinta Muzeului zemstvei din Chișinău (str. Șciusev, 109) expoziția a fost prezentată nu în întregime, căci mai bine de jumătate din exponate au avut de suferit la o expoziție similară în capitala ucraineană. Și totuși obiectivul și intențiile autoarei au fost clar percepute – a relata societății despre viața persoanelor de orientare homosexuală și a arăta cum trăiesc cuplurile de persoane de același sex.

Pe pozele expuse pot fi văzuți gay și lesbiene care fac gospodării în comun, se odihnesc, se bucură de viață, își educă propriii copii, comunică, se ocupă de chestiuni personale. Fiecare dintre lucrările expuse reprezintă o frântură de clipă din viața a două persoane care se iubesc reciproc, care vor să fie împreună și se bucure de fericirea asta. Alături de pozele expuse au fost prezetate istorii succinte ale cuplurilor protagoniste, un fel de notițe explicative, în urma lecturii a rândurilor respective începi a privi altfel la poză.

Dacă tematica expoziției vă trezește interesul, ați putea s-o vizitați până la 19 mai inclusiv. Intrarea este gratuită.

„GENDERDOC-M”  împlinește 15 ani

În data de 8 mai organizația din domeniul apărării drepturilor omului „GENDERDOC-M” a împlinit 15 ani de la fondare. Despre ceea ce s-a reușit a obține în toți acești ani de activitate și în ce constă cheia succesului respectivului centru de informații noi vă vom relata în materialele ulterioare, cu atât mai mult că pentru sâmbătă, 18 mai, e preconizată desfășurarea unei conferințe având ca subiect genericul „Parteneriatul – cheia succesului!”.

Deși etapa de definitivare a concluziilor și totalurilor e înainte încă, colaboratorii și conducerea organizației deja primesc cadouri și felicitări pe parcursul aproape a zece zile.

Respectul și înțelegerea importanței activității centrului de informații se manifestă în mod diferit. Spre exemplu, beneficiarii plini de recunoștință, care au venit la ceremonia solemnă a arborării drapelului în culorile curcubeului au oferit în dar colaboratorilor organizației un tort impresionant, iar colegii apărători ai drepturilor omului din Ucraina au dăruit organizației un drapel în culorile curcubeului care a devenit simbolul pride-ului din anul 2008, când oponenții au blocat autobuzul cu persoanele din comunitatea LGBT, care au încercat a ieși la o manifestație pașnică. Acest drapel va fi transmis muzeului istoriei dezvoltării mișcării LGBT în Republica Moldova, care urmează încă a fi fondat, constituind un obiectiv de viitor al organizației.
Dar, desigur, Centrul de Informații se va ocupa de respectiva problemă în timpul liber de o activitate mult mai importantă, căci, după cum a recunoscut directorul executiv „GENDERDOC-M” Anastasia Danilova, până la atingerea obiectivului principal al fondatorilor organizației de a face viața gay-lor, lesbienelor, bisexualilor și transsexualilor liberă, iar pe ei înșiși egali în drepturi cu toți cetățenii mai e încă foarte departe.