16.04.2015
International , Aniversări

Edith Piaf: „Nu, nu regret nimic”

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea măreței cântărețe franceze Edith Piaf. 

Edith Piaf – femeia care cânta și iubea

Știți voi ce e dragostea unei femei puternice, unde sunt „visele pierdute”, „bărbații din viața ei” și „sedusă și părăsită”? Dragostea e stranie, nebună, dezlănțuită. Dragoste care te face să-și pierzi mințile. Dragoste de care sunt bolnavi oamenii geniali – oameni care au făcut istorie, despre care circulă legende ani lungi, iar uneori chiar veacuri.

Anume așa a fost marea șansonetistă franceză Edith Piaf: puternică, temperamentală, neobosită atât în muncă, cât și în dragoste, incredibil de talentată. Mica „vrabie pariziană” cu o voce de privighetoare și caracterul unei fete rebele, educată de stradă. Dar în același timp, rezistentă și hotărâtă în fața capriciilor destinului ticălos.

A trecut prin toate: foame, sărăcie, moartea fiicei, pierderea iubitului, alcool, droguri, nenumărații amanți. Cu toate acestea, persista o necesitate infinită de a iubi și de a fi iubită. Iubea cu pasiune și abnegație, cu fiecare fibră a sufletului său.

Scena semi întunecată, luminată doar de un proiector, îndreptat spre o femeie micuță, urâtă, sunetele muzicii... și vocea, o voce care îți paralizează existența, o voce ascuțită, puternică, neașteptat, uneori se transformă într-un strigăt, un strigăt al sufletului. Și uite că femeia e deja frumoasă, și nu doar frumoasă, ci extraordinară, și nu regretă nimic.

Legendara Edith Piaf! Pentru care dragostea și cântecul – sunt sensul întregii vieți, spune kiev.internet-bilet.ua.

Piaf – femeia pe care a iubit-o Marlene Dietrich

Cred că nu mai trebuie o dată în plus să reamintesc că Dietrich și Piaf au fost cele mai remarcabile femei ale epocii lor.

Dacă viața lui Edit Piaf era la vedere, atunci și despre Dietrich circulau multe legende, inclusiv acea, care spunea că Marlene și Edith au fost amante.

Toate au revenit la locul lor după ce a fost găsit jurnalul personal al lui Dietrich...

Femeile s-au cunoscut în Statele Unite ale Americii, în acel moment când cariera lui Piaf evolua vertiginos și americanii tot doreau să asculte vocea francezei. Edith Piaf știa de Marlene Dietrich încă din tinerețe și a ascultat mult piesele ei, însă Marlene a auzit de Edith mai târziu.

„Când Edith a venit în America, - își aducea aminte mai târziu Marlene Dietrich – eram alături de ea. O ajutam să se îmbrace atunci când avea concerte la teatru sau în clubul de noapte „Versailles”. După tragedia care i-a schimbat toată viața, practic am luat toate grijile asupra mea.

Ne pregăteam să mergem la aeroport să-l întâlnim pe Marcel Cerdan. Ea încă dormea când a venit vestea că avionul lui s-a prăbușit deasupra insulelor Azore. A trebuit s-o trezesc și să-i spun ce s-a întâmplat. Apoi au urmat medici, pastile, injecții. Eram sigură că va amâna concertul de la „Versailles” însă Edith nici nu voia să audă de asta”.

Înainte de concert, Dietrich a preîntâmpinat dirijorul despre tragedie și l-a rugat să scurteze programul, eliminând „Imnul dragostei” – piesă dedicată lui Cerdan, în care erau versurile „Dacă tu vei muri, atunci vreau și eu să mor”. Însă Piaf nici nu voia să audă despre eliminarea piesei din repertoriul concertului.

„Ea a rămas tare. A cântat de parcă nu s-a întâmplat nimic, nici o tragedie. Și nu din motiv că ar fi dorit să demonstreze prin măiestria sa vechiul principiu al teatrului: „Orice s-ar întâmpla, spectacolul continuă”. Ea a depus în piese toată durerea, suferința și amarul și a cântat mai bine ca niciodată”, - își aducea aminte Marlene Dietrich.

Este cunoscut faptul că legătura emoțională între femei este mult mai puternică decât între bărbat și femeie. Marlene Dietrich nu a fost o excepție. Ea și-a măritat „copilașul Piaf” și tot ea a îngropat-o în 1963, spune gorodl.com.ua.

Cel mai bun prieten al lui Piaf – homosexualul Cocteau

O prietenie credincioasă ce a durat mulți ani de zile i-a legat pe scriitorul, poetul, dramaturgul, pictorul, cineastul Jean Coteau și pe legendara „vrăbiuță pariziană”. Faptul că Jean și Edith au murit în aceeași zi a șocat o țară întreagă. „Corabia se scufundă” – a spus Cocteau când, pe 11 octombrie 1963 a auzit la radio despre moartea cântăreței. Iar peste câteva ore, pregătindu-se să spună la radio un discurs dedicat memoriei lui Piaf, a murit și el. Însă a reușit să scrie această poezie în proză, impregnată de tandrețe, ultima din viața sa.

„Edith Piaf, precum o priveghetoare invizibilă, acum însăși va deveni invizibilă. Ne va rămâne doar privirea ei, mâinile ei palide, acea frunte ridicată care colecta raze și vocea. Voce care umple totul în jur și zboară tot mai sus și mai sus, treptat, înghesuind cântăreața, mărindu-se precum crește umbra ei pe perete și în cele din urmă, se întronează maiestuos în locul unde a stat o femeie mică și timidă. Sufletul străzii pătrunde în toți porii orașului. Asta deja nu mai e madame Piaf, dar cerne ploaia, vântul se jeluie, și lumina lunii se așterne de-a lungul carosabilului...”  - informează newstyle-mag.com.

Viața ei – „nu e un exemplu de urmat”

...pe 14 octombrie 1963, o mulțime de sute de mii a condus „copilașul” Piaf la cimitirul Pere Lachaise. Autoritățile nu au reacționat la eveniment, biserica a interzis serviciul de înmormântare a lui Edith din motivul „persoană imorală”. Dar parizienii nu s-au lăsat intimidați: ei și-au îngropat favorita, pe vrabia lor.

Viața ei – „nu este un exemplu de urmat”. Însă datorită ei, Franța a căpătat propria voce, vocea măreței Edith Piaf. Ea este imposibil de imitat. Nu ai cu cine s-o compari. Vocea ei există în timp de sine stătător – o formațiune mare de energie, ce se menține datorită pasiunii neînfrânate pentru viață – scrie rr.fabrika-reklami.ru.

Din dragoste pentru Piaf,

Material colectat de Il Ias.

 

Previous Următorul