16.03.2020
Moldova, Drepturile omului

Florin Buhuceanu: GENDERDOC-M a devenit un nume important pentru societatea moldovenească

Trei apărători ai drepturilor omului au fost premiați în acest an pentru muncă și curaj în activitatea de promovare a drepturilor LGBT în Republica Moldova. Premiul „Inimi implicate” a fost creat de fondatorul „Genderdoc-M”, Alexei Marcicov, ca gest de recunoștință pentru oamenii care au riscat cu propria securitate, sprijinind public o idee respinsă, la acel moment, atât de societate, cât și de oamenii legii.

Președintele organizației „ACCEPT” din România, Florin Buhuceanu este unul dintre laureații premiului. A fost printre puținii participanți ai primului eveniment organizat de GENDERDOC-M (GDM), la finele anului 1999, iar în scurt timp a devenit prieten apropiat și sprijin pentru Centrul de Informații GDM, care pe atunci era la început de cale.

Atunci când ați venit la prima conferință GENDERDOC-M, aveați deja o experiență bogată de lucru în domeniul apărării drepturilor omului. GDM, însă, era la început de cale. Totuși ați decis să invitați tânăra echipă la evenimentele ACCEPT și s-o recomandați pentru colaborare partenerilor internaționali. De ce?

Pentru că am venit la Chișinău și pentru că i-am văzut la fața locului. Îmi amintesc discuția cu Alexei și cu mica echipă de atunci. L-am cunoscut apoi pe Viorel Ursu, pe Max Anmeghichean (n.r. primul director executiv GDM), care avea 18 ani la momentul acela. M-a impresionat faptul că au reușit să pună pe picioare un prim proiect de dezbateri publice, pentru a aduce subiectul în spațiul public. Nu a existat așa ceva până atunci. Vocea noastră nu era auzită, vorbeau alții despre noi. Atunci mi-am dat seama, că la moment, ăștia sunt oamenii. Nu am avut niciun moment de ezitare.

Fondatorul Genderdoc-M, Alexei Marcicov, spune că sunteți una dintre „moașele, fără de care nu se putea naște organizația. Despre ce anume vorbește?

E prima dată când cineva mă numește moașă (râde), dar fără să vrem am încercat să fim alături așa cum am știut atunci, așa cum puteam. Nu prea aveam eu ce să le ofer, dar am răspuns prieteniei lor.

Nu voi uita niciodată serile acelea întunecoase. Nu era foarte multă lumină pe străzile Chișinăului la începutul anilor 2000. Mergeam pe stradă și discutam cu Alexei și cu un coleg de-al lui din Moscova, care a gândit o arhivă, o colecție întreagă. Discuțiile erau despre ce se poate face cu foarte puține resurse și cu foarte puțini sau deloc bani. Îmi amintesc cu mari emoții întâlnirea cu câțiva dintre cei, care pe atunci se apropiau de 65 -70 de ani, unii dintre ei trecuseră prin instituțiile psihiatrice din Moldova. Pentru a nu fi arestați, au acceptat această oroare, să fie supuși la electroșocuri. Nu ai cum să uiți lucrul ăsta. E foarte multă emoție implicată și acei oameni chiar vroiau să creeze o organizație care să-i reprezinte și au reușit.

Ce emoții și amintiri v-a provocat vestea despre premiul pe care l-ați primit astăzi?

Evident că am fost onorat că am fost premiat, mai ales alături de Dennis, care a avut o contribuție extrem de importantă la nașterea drepturilor LGBT în România.

Prima reacție a fost una foarte emoțională, după aceea a venit șoc și groază. Eu sunt un introvert. Mi-e groază să apar la asemenea ceremonii. Trag  de mine să ies pentru astfel de evenimente. Pe de altă parte, mi-am dat seama că e important pentru a-mi aminti cine sunt. De-a lungul anilor, uneori, pierzi capacitatea de a te mai uita în urmă și realiza cât de departe ai ajuns. Chiar dacă nu pare că ai făcut lucruri revoluționare, în realitate, GDM a ajuns foarte departe și a devenit un nume important pentru societatea moldovenească. Deci nu mai poți vorbi despre spectrul organizațiilor drepturilor omului, fără să amintești GENDERDOC-M, fără să amintești cauza pe care o reprezintă organizația. Până și președintele Dodon, în accentele lui liberale, a simțit nevoia să pomenească cuvintele acelea cheie pentru care există GDM- lesbiene, gay, bisexuali, transgenderi. Până și Dodon, ca președinte, înțelege până într-un punct că asemenea oameni există în Moldova. GDM este organizația strategică care a reușit să gândească programe pentru a-i proteja pe cei ca mine- aici și n-am cum să fiu altfel decât recunoscător pentru că mi-au permis să fiu parte din această lungă călătorie.

Care sunt momentele trăite în Republica Moldova, de care vă mai aduceți uneori aminte?

 Pentru mine relația cu GENDERDOC-M a fost una extrem de apropiată și m-a ajutat să înțeleg mai bine lucrurile. În Moldova, în anii aceia complicați, la sfârșitul anilor 90, lucrurile erau neașezate. Continuă să fie și astăzi, dar atunci era o realitatea mult mai dură.

Am avut împreună momente teribile, momente violente, momente de mare tensiune și momente extrem de frumoase. Emoția acelor ani am simțit-o mai mult ca acasă- aici și prietenia pe care mi-au oferit-o.

Îmi aduc aminte despre prima discuție publică de la Biblioteca pedagogică de pe strada Ștefan cel Mare și Sfânt, timpurile trăite destul de intens la Pride. Îmi aduc aminte cât de mult m-a impresionat solidaritatea dintre generații în comunitatea LGBT și, pot observa că Alexei și echipa lui au reușit să mențină viu acest dialog constructiv intergenerațional. Nu am cum să uit despre primele ediții ale festivaluri Curcubeul peste Nistru, atât de colorate, nebune, dinamice, originale.

Îmi amintesc și acum acele ceremonii când doi oameni care se iubesc puteau, într-un spațiu public, să-și mărturisească iubirea unul față de celălalt. Fiecare dintre noi avem nevoie de asemenea spații și GDM e cel care a creat toate aceste programe și are în continuare capacitatea strategică de a gândi pe termen lung. Sunt recunoscător că mi-au permis să fiu parte a istoriei GENDERDOC-M.

Doina IPATII

Fotografii: Doyna Romanta Dochitan

Previous Următorul