20.06.2020
Moldova, Pride

Galina Vasilieva, redactoră-șefă, Newsmaker.md: „Oamenii cred mai ușor în faptul că busuiocul este drog, decât că ar fi persoane homosexuale printre apropiații lor.”

La fiecare ediție a Festivalului Moldova Pride, sunt premiate persoanele, organizațiile și redacțiile care au promovat activ, pe parcursul anului, egalitatea LGBT+ și au contribuit la dezvoltarea mișcării LGBT+ locale.

Premiile sunt un gest de mulțumire pentru persoanele și organizațiile care au lucrat alături de Centrul de Informații GENDERDOC-M pentru atingerea unui scop comun - o societate în care persoanelor LGBT+ nu le va fi frică să fie cine sunt, în care nu vor fi supuse discriminării și se vor putea mândri de ele însele în fiecare zi, nu doar în zilele Pride-ului.

Printre premianții din anul 2020 este redacția Newsmaker, publicație online independentă. Echipa a fost premiată pentru relatarea corectă și echidistantă, despre comunitatea LGBT+ din Moldova, pentru interesul față de subiectul LGBT+ și deschidere spre colaborare. Noi le mulțumim pentru implicare și vă invităm să citiți un interviu cu Galina Vasilieva, redactora-șefă a publicației.

Nu este pentru prima dată când jurnaliștilor Newsmaker li se oferă un premiu pentru corectitudine și echidistanță în abordarea subiectului LGBT+ din Moldova, precum și pentru interesul față de subiectul LGBT+ . Prin ce anume este interesantă viața și provocarile comunității respective pentru redacția Newsmaker?

Comunitatea LGBT+ este o parte a societății noastre și, așa cum scriem despre tot ce se întâmplă în societatea noastră, nu vedem motive să nu scriem despre asta. Mai mult, una dintre temele principale, abordate sistematic de către redacția noastră este respectarea drepturilor omului. Iar drepturile personalor LGBT+ se încalcă mult mai des decât drepturile altor categorii.

Unii politicieni acuză redacția Newsmaker de așa zisul "gay lobby". Noi nu facem lobby nimănui, noi scriem despre problemele oamenilor care fac parte din societatea noastră. Scriem despre oamenii care trăiesc printre noi, chiar dacă unii încă nu vor să recunoască că ei există.

Cum reacționează publicul la articolele despre comunitatea LGBT+?

Mulți spun că trăim într-o societate tolerantă cu persoanele LGBT+, cu minoritățile etnice, cu reprezentanții diferitor confesiuni religioase, însă nu este așa. Vedem asta clar în reacțiile din comentariile la articole și în discursurile homofobe ale politicienilor. Ei își permit asemenea declarații pentru că electoratul lor le încurajează. Declarațiile homofobe le aduc puncte electorale. Cred că și învinuirea redacției noastre de "gay lobby" nu este decât o încercare în plus de a câștiga admirația electoratului. Noi vom continua să scriem despre interesele politicienilor în distribuirea discursurilor de ură pentru a le distruge aceste paradigme.

Adevărul este că majoritatea societății noastre este homofobă, iar politicienii spun ceea ce vrea să audă mulțimea, pentru că este mult mai simplu să apelezi la ură și să învinuiești pe cineva de toate relele, decât să menții un dialog constructiv cu alegătorii.

Deci, considerați că la moment este convenabil să fii politician homofob?

Din păcate așa este. Unii dintre ei sunt cu adevărat homofobi, iar alții preferă să tacă când acestei comunități i se încalcă drepturile. Cine dintre politicienii moldoveni a apărat deschis drepturile comunității LGBT+? Dumitru Alaiba e unicul despre care îmi aduc aminte. Dar știm cu toții că electoratul său este diaspora. Eu cred în sinceritatea lui, însă participarea la evenimentele acestei comunități nu este o amenințare din punct de vedere politic, pentru că electoratul său locuiește în țări cu o atitudine mult mai tolerantă față de această comunitate.

Persoanele homofobe spun adesea că nu au nimic împotriva persoanelor gay, doar că nu ar vrea să audă despre viața lor. În acest sens voiam să vă întreb cât de mare este interesul cititorilor voștri pentru articolele despre comunitatea LGBT+.  Sunt într-adevăr, aceste articole, trecute cu vederea de persoanele homofobe?

Cred că este una dintre cele mai citite teme și nu pot afirma că toți cei care citesc articolele despre viața persoanelor LGBT+ sunt neapărat toleranți. De regulă, persoanele care au o atitudine adecvată nu prea lasă comentarii, iar persoanele homofobe lasă neapărat comentarii răutăcioase. Astfel, avem foarte multe comentarii negative la aceste articole, ceea ce demonstrează că tema provoacă interes, inclusiv persoanelor mai puțin tolerante.

Ce anume îi supără pe acești cititori în articolele pe care le publicați despre persoanele LGBT+?

Am publicat multe istorii anonime. De exemplu, am scris povestea unui profesor homosexual care predă deja de 40 de ani în Republica Moldova. Apropo, potrivit datelor statistice peste 90% dintre moldoveni nu ar accepta ca persoanele din comunitatea LGBT+ să le învețe copiii. Dar asta este realitatea societății noastre. Există profesori homosexuali.

Unii oameni au o atitudine destul de stranie față de mass-media. Dacă informația nu corespunde credințelor personale despre cum e construită lumea, apar imediat suspiciuni că ar fi un material scris la comanda cuiva. De asta primim deopotrivă comentarii despre faptul că materialele sunt făcute la comanda Statelor Unite, la comanda echipei Soros și comentarii în care suntem acuzați de faptul că articolele ar fi scrise la comanda președintelui Dodon.

Vorbeam anterior că în Republica Moldova nu este foarte popular să ai o atitudine pozitivă față de persoanele LGBT+. Publicarea articolelor despre viața acestei comunități vă afectează cumva relația cu cititorii?

Se întâmplă uneori, ca și în cazul articolului despre profesorul gay, ne scriu că facem „gay lobby” pe banii americanilor și ne amenință că se dezaboneaza de la știrile noastre imediat. Și chiar o fac demonstrativ. Dar, peste un timp, apar din nou, pentru că le este interesant ceea ce publicăm. Eu cred că orice om care a descoperit o sursă de informație alternativă și a început a citi informație calitativă, obiectivă, pe care nu o poate găsi pe alte resurse de informare, va reveni neapărat să se informeze. Când descoperă informații de genul celei că profesori homosexuali au fost și în perioada sovietică, sunt inițial șocați, dar revin să se informeze, să cunoască cum stau lucrurile de fapt. E adevărat că ne lasă multe comentarii negative, însă mă bucură faptul că acești oameni au acces la informație veridică, li se deschid ochii, au posibilitatea să reflecteze, sper. Cel puțin știm că sunt informați.

Dar ce citesc, de fapt, oamenii la moment, care sunt cele mai populare teme?

Acum citesc mai mult despre COVID-19. Dar, în general, cele mai populare au fost temele care pot provoca ceartă, probleme legate de limbă, problemele politice, geopolitice. La fel de citite sunt informațiile despre viața persoanelor LGBT+ și reportajele despre violența împotriva femeii, sau bătaia de joc din penitenciare.

Noutățile false par a fi la fel de populare, din păcate. E trist să constați că, în timpul pandemiei, oamenii cred în cipizare, în daunele 5G sau că am fi stropiți cu fel de fel de lichide din elicoptere. Avem foarte mult de lucru la acest capitol.

Anul trecut am lansat un proiect de luptă cu informația falsă. Am creat 5 fake-uri absolut absurde. Totul a fost inventat. La filmări au participat actori. Apoi, la finalul reportajului, anunțam despre faptul că a fost un reportaj fals și invitam telespectatorii să completeze un test, să-i ajute să conștientizeze cât de ușor pot fi manipulați prin informație falsă. Dar oamenii au crezut oricum în informațiile false.

De exemplu? În ce lucruri absurde pot crede oamenii?

Cea mai absurdă informație era despre proprietățile psihotrope ale busuiocului. Am spus, în reportajul nostru trucat, că busuiocul este folosit de către italieni în calitate de drog. Și cum au devenit toți italienii dependenți de busuioc și disfuncționali, sunt nevoiți să invite la muncă moldoveni, pentru că ei nu se mai descurcă cu munca pe care ar trebui să o facă. Și oamenii au crezut.

Un alt fake a fost despre creșterea importurilor de fructe și legume în Republica Moldova. Spuneam în acel reportaj fals că problema este într-o placă îngropată sub pământ, care nu permite creșterea fructelor și a legumelor. Și chiar după atenționarea despre faptul că reportajul este realizat din date false, oamenii ne scriau că nu au observat niciodată acest scut și că, probabil, trebuie să mai sape pentru că este îngropat mai adânc în pământ.

Deci oamenii cred mai ușor în faptul că busuiocul este drog, decât că ar fi persoane homosexuale printre apropiații lor?

Din păcate așa este. Am făcut acele reportaje în stilul REN TV, cu teorii conspiraționale, cu elemente paranormale și, da, oamenii cred în astea mai mult decât în faptul că persoanele LGBT+ au locuit dintotdeauna în Republica Moldova și nu au apărut odată cu integrarea Moldovei în UE.

Toleranța și acceptarea diferențelor dintre oameni este tot mai des legată de nivelul de cultură și inteligență a unui om. Dincolo de interesele politice sau religioase, tot mai puțini intelectuali își permit să facă declarații homofobe în public. Această tendință se poate urmări și în informația publicată de mass-media. Dar ce se întâmplă în redacțiile de presă, mai există discuții contradictorii la această temă?

Bineînțeles că există. 10 minute în urmă discutam cu colegii despre faptul că în unele organizații pentru apărarea drepturilor omului lucrează persoane homofobe. Și printre jurnaliști sunt persoane homofobe. Iar homofobia este strâns legată și de alte atitudini. De obicei, persoanele homofobe nu pot tolera nici persoanele din confesiuni diferite, sau din alte etnii, cu altă culoare a pielii, sau care vorbesc o altă limbă. Este vorba despre incapacitatea de a accepta oamenii care sunt diferiți de tine.

În redacția noastră, persoanele care scriu articole la tema respectivă sunt sincere. Marina Șupac, Olga Gnatcova care se specializează pe teme de acest gen, urmăresc mereu posibilități noi de abordare în informarea publicului despre drepturile omului, pentru a crește profesional și a relata cât mai clar informația pentru un public larg.

Credeți că prin intermediul mass-media se poate schimba opinia publicului în domenii atât de sensibile, precum este atitudinea față de comunitatea LGBT+?

Fiecare om își formează opinia așa cum crede că este mai bine. Noi trebuie să informăm doar că acești oameni există, că ei au drepturi egale cu ale celorlalți și că drepturile lor se încalcă.

În plus, altă cale de schimbare a opiniilor nici nu există - opiniile se pot schimba doar prin informare. Se poate, bineînțeles, informa și prin artă, cinematografie, însă mass-media este unul dintre cele mai accesibile produse, folosite de către oameni zi de zi. Prin urmare, probabilitatea că putem schimba opinii este mare.

 

Doina IPATII

Previous Următorul