15.05.2013

Spune-ţi cuvântul întru susţinerea comunităţii LGBT

Anume astfel s-a numit acţiunea publică, care a avut loc miercuri, la 15 mai, în Grădina publică „Ștefan cel Mare”. Scopul desfășurării ei a fost să colecteze adresări către persoanele LGBT și întreaga societate. De facto, acţiunea respectivă a avut menirea să completeze colecţia de adresări video din partea persoanelor publice, psihologilor, artiștilor, jurnaliștilor și a altor specialiști, adresări deja înregistrate și pe care le puteţi viziona, accesând site-ul proiectului „egali.md”.

Apărătorii drepturilor omului timp de câteva ore au înregistrat practic trei-patru adresări. Toate ele în scurt timp vor apărea pe sursa de internet sus-menţionată, accesibilă atât pentru vizionare, cât și pentru copierea video. Însă numărul persoanelor care au avut curajul să-și expună părerile în faţa camerelor de luat vederi s-a dovedit cu mult mai mic decât al celora cărora deocamdată le este frică să vorbească deschis că ar ţine de grupul LGBT sau ar avea o atitudine prietenoasă faţă de această comunitate.

Un rol nu mai puţin important l-a jucat și o oarecare lipsă de tact venită din partea jurnaliștilor tv  prezenţi la respectiva acţiune publică. Îi înţeleg perfect pe colegii de meserie care tind să-și îndeplinească calitativ propriul lucru și totodată nu văd nici un sens să îndrepţi asupra unui om simplu, care nu-i deprins să fie filmat concomitent patru sau cinci camere de luat vederi. O astfel de presiune mi-a tăiat chiar mie personal dorinţa de a mai lăsa vreo adresare video, deși nu mi-e rușine de propriile viziuni și concepţii și sunt gata să apăr persoanele homo, bi și transsexuale în mod deschis.

Dar chiar și astfel, am avut totuși posibiliatea să-mi expun mesajul. Și chiar în faţa camerei de luat vederi. Întru susţinerea reprezentanţilor LGBT eu am vorbit cu un tânăr care a apărut cu o jumătate de oră înainte de a se încheia acţiunea, ţinând în mâini o pancartă ce îndemna în mod tacit a lupta cu fenomenul homosexualităţii și cu „purtătorii” săi.

Manifestantul nu se dădea provocat la discuţii, însă totuși am putut să înţeleg de la el că tot ce-i mai rău și ce se poate întâmpla mai nefast asupra Moldovei deja vine și a salva ţara poate doar un singur lucru – toţi oamenii bolnavi din punct de vedere psihic (astfel îi numea el pe gay și lesbiene) urmează a fi adunaţi și trimiși undeva mai departe. Tânărul nu voia să polemizeze și repeta doar că fiecare își are propria părere, dar totuși mi-a ascultat poziţia (deși, mai degrabă, cuvintele mele i-au trecut pe alături).

Necătând la atitudinea nestrămutată și, reiterez, nedorinţa de a comunica a oponentului, personal mie mi-a plăcut modul lui de a protesta. Nici un fel de violenţă sau agresivitate, nici un fel de discursuri de ură sau acţiuni de acest fel. A fost o formă de exprimare demnă, frumoasă, democratică a propriei atitudini de dezacord.
Astfel, am putea deja astăzi să declarăm că toate se schimbă spre bine, iar proiectul „egali.md” contribuie la realizarea acestei axiome.